0749.296.886
Executarea fundatiilor
Tipuri de fundaţii.în categoria fundaţiilor directe intră următoarele tipuri de fundaţii, întîlnite în mod curent la construcţiile de clădiri: fundaţiile continue sub ziduri, fundaţiile izolate sub stîlpi, fundaţiile pe tălpi sub stîlpi — continue pe o direcţie sau pe două direcţii şi radierele generale.
1) Fundaţiile continue sub ziduri se fac în mod obişnuit din beton simplu, pentru că în ele nu se produc — normal — decat eforturi de compresiune, întrucat greutatea zidului de deasupra se exercită pe întreaga suprafaţă superioară a fundaţiei, iar presiunea pămantului se exercită, de asemenea în mod uniform pe întreaga suprafaţă inferioară a ei.
Dacă pe anumite porţiuni ale fundaţiilor există goluri în ziduri, de exemplu pentru uşi , sau dacă sunt posibile tasări neuniforme ale terenului de fundaţie, în aceste fundaţii pot apare şi unele /eforturi de încovoiere, în care caz în beton se prevăd şi armături de siguranţă
Fundaţii sub stalpi, pe blocuri din beton simplu; una din soluţiile cele mai obişnuite şi mai economice de fundaţii pentru stalpii construcţiilor curente este laceea a fundaţiilor din blocuri de beton simplu, pe care stalpul reazemă prin intermediul unui cuzinet de beton armat
Dacă fundaţia este alcătuită dintr-un singur bloc de beton simplu, acesta se toarnă direct în pămant, tiparul fiind chiar peretele gropii de fundaţie; dacă fundaţia este alcătuită din două sau trei blocuri de beton blocul al doilea şi al treilea se toarnă în cofraje.
Fundaţii izolate sub stalpi, din beton armat: fundaţiile din beton simplu sunt economice, dar sunt voluminoase şi grele, astfel în- cît folosirea lor este indicată atunci cînd rezistenţa terenului este suficient de mare. Dacă terenul de fundaţie are o rezistenţă mică estenecesar să se folosească fundaţii din beton armat, care fiind un material mai rezistent permite reducerea cu mult a înălţimii fundaţiilor . Acestea se pot face masive, ca aceea, pentru reducerea în şi mai mare măsură a greutăţii lor proprii, dintr-o placă şi din nervuri
Uneori se poate întîmpla chiar în cazul terenurilor rezistente, de exemplu pietriş, ca soluţia fundaţiilor de beton armat să fie impusă, de exemplu dacă nivelul apei subterane ar fi aproape de faţa terenului; în acest caz soluţia fundaţiilor de beton armat este obligată pentru ca nivelul inferior al fundaţiilor să rezulte peste nivelul apei subterane…
1) Fundaţii continue sub stalpi; dacă distanţele între stîlpii de pe un şir sînt mici şi distanţele între şirurile de stîlpi sînt mari, este raţională soluţia fundaţiilor din beton armat continue sub şirul de stîlpi In acest’ caz, fundaţia este alcătuită dintr-o placă în consolă,’cu lăţimea determinată de rezistenţa terenului, rezemată pe o grindă continuă între stalpi. Există şi cazuri – obişnuit atunci cînd distanţele între stalpi pe cele două direcţii sînt aproximativ egale de fundaţii continue pe două direcţii.
Radier general: în cazul în care sarcinile date de construcţii sînt foarte mari, tălpile de fundaţie de sub stîlpi ar reeşi, de asemenea, foarte mari. în acest caz, soluţia raţională de fundare este radierul general, care este un planşeu întors, format din placă şi grinzi rezemînd pe stîlpii clădirii şi acţionat de presiunea terenului care este egală cu greutatea întregii construcţii împărţită cu suprafaţa radierului .
Lucrări pregătitoare. înainte de începerea lucrărilor de Detonare, trebuie să fie făcute toate lucrările pregătitoare şi anume asigurarea scurgerii apelor de suprafaţă pentru ca să nu pătrundă în gropile de fundaţie, amenajarea generală a terenului de construcţie, drenarea apelor subterane etc.
1) Asigurarea scurgerii apelor de suprafaţă trebuie realizată înainte de începerea executării săpăturilor. Dacă există un teren în pantă care aduce ape pe terenul construcţiei, trebuie făcute şanţuri de gardă care să primească şi să îndepărteze aceste ape. în cazul terenurilor macroporice sensibile la înmuiere şanţurile trebuie impermea- bilizate cu un strat de argilă bine compactată.
2) Defrişările se fac neapărat la terenul de sub talpa fundaţiilor şi de sub pardoseli eupriiinzînd îndepărtarea rădăcinilor, curăţirea ierbii şi deraparea stratului vegetal.
1) Nivelările şi umpluturile-, în mod normal, se execută întn fundaţiile si apoi umpluturile pentru nivelare. In caz contrar, suprafeţele pe care se vor săpa gropi de fundaţii se lasă, provizoriu,^ neum plute. Suprafeţele terenului, nivelat trebuie să aibă pante (minimum 2%0) spre şanţurile de scurgere.
2) Protecţia construcţiilor vecine.
3) Sprijinirea pereţilor săpăturilor cînd este necesara.
4) Drenarea apelor subterane în cazul în care nivelul lor este peste nivelul inferior al fundaţiilor, sau instalarea unui sistem e pompare, pentru coborîrea nivelului lor general.
5) Asigurarea spaţiilor necesare pentru amplasarea depozitelor de materiale etc.
Trasarea fundaţiilor. Operaţiile de trasare au ca scop fixarea pe teren a axelor fundaţiilor, a conturului în plan şi a adîncimii gropilor în raport cu un plan de reper -— cota zero a construcţiei.
Trasarea fundaţiilor se face astfel:
1) La aproximativ 1,50 m de colţurile clădirii se bat în pămînt ţăruşi de circa 1,50 m lungime, pe care se bat scînduri la 0,80—1,00 m înălţime faţă de teren -—- care formează caprele de trasare.
2) Axele fundaţiilor sînt marcate de fire de sîrmă prinse de cuie bătute în scîndurile caprelor de trasare.
3) Contururile gropilor de fundaţie se marchează prin dulapi sau scanduri fixaţi de ţăruşi, a căror poziţie se stabileşte pornind de la axele fixate de firele de sîrmă.
Gropile de fundaţie se sapă pînă la o cotă cu puţin peste nivelul definitiv al lor, ultimul strat fiind săpat imediat înainte de turnarea betonului, pentru ca pămîntul de fundaţie să nu fie degradat de eventuale ape provenite din ploi sau din infiltraţii.
Grosimea ultimului strat săpat înainte de turnarea betonului trebuie să fie de:
r 10—15 cm pentru nisip fin J 15—25 cm pentru pămînturi argiloase | 25—50 cm pentru loessuri
Fac excepţie de la această regulă terenurile care nu pot fi degradate de apă, cum sînt terenurile stîncoase, pietrişurile, la care săpătura se poate executa, de la început, pînă la cota din proiect.
Deosebit de importantă este această măsură în cazul terenurilor macroporice sensibile la înmuiere. Dacă, în mod accidental a intervenit o ploaie după săparea ultimului strat şi înainte de turnarea betonului, atunci este necesar ca în fundul gropii să se întindă un strat de pietriş, piatră spartă sau nisip grăunţos de circa 10 cm grosime, care se bate cu maiul pînă cînd intră complet în pămînt.
Turnarea şi compactarea betonului. Turnarea betonului se face în straturi de 25—35 cm în funcţie de metoda de compactare (de exemplu de raza de acţiune a vibratorului).
Pentru fundaţiile din beton simplu se foloseşte un beton de consistenţă vîrtoasă, pentru că nu se pune problema trecerii printre armături şi pentru că el poate fi compactat atît prin vibrare, cît şi prin batere cu maiul.
Pînă la înălţimi de 2,00—2,50 m betonul se toarnă obişnuit prin cădere liberă, iar pentru înălţimi mai mari prin jghiaburi, tuburi de lemn sau burlane de tablă. La volume foarte mari de fundaţii se poate folosi turnarea prin pompare.