Executarea constructiilor cu stalpi si plansee din beton armat

Betonarea unei plăci are un efect local, pe cand o greşeală în betonarea unui stalp poate duce la prăbuşirea unei părţi din clădire. De acest lucru trebuie ţinut seama în gradul de atenţie ce trebuie dat la betonarea elementelor de construcţie ale unei clădiri

Înainte ca planşeul respectiv să fie predat betoniştilor, inginerul responsabil a făcut recepţia armari, verificind si poziţia lor, deci din aceste puncte de vedere betomşti nu poartă vreo răspundere specială. Din acest moment fata de orice alta modificare în poziţia armăturilor răspund betonişti.

Măsuri ce trebuie luate mainte de betonare Pentru casa poată fi adus betonul pe planşeu si sa fie turnat, betonişti trebuie să monteze podinele de circulaţie şi de lucru,, iar pentru . teze. ei trebuie să circule pe cofrajul cu armaturi Unele dinre cele din grinzi — sînt rigide şi rezistente, fund alcătuite dm bme groase, legate cu etrieri; din această cauză peste armaturile din gnnzi le poate drcula, fără a le deforma. Nu acelaşi lucru se matura  armăturile din plăci; de obicei, acestea sint alcătuite din sarme subţiri de 6—8 mm, unele drepte, altele îndoite ca sa treaca de la partea in­ferioară în cîmpul plăcilor, la partea superioară în zonele de reazem /peste grinzi). In unele cazuri, chiar m cîmpul plăcilor exista doua reţele de bare unele la partea inferioara, altele la partea, su­perioară Este evident că dacă se va călca peste armaturile p aci or în zonele în care există bare şi la partea superioara, acestea se vor îndoi şi vor ajunge la partea inferioară, nemaiputindu-şi îndeplini rolul pentru care au fost prevăzute.

Mai puţin periculos este să se calce pe armaturile plăcilor in zonele în care nu’există armături decît la partea inferioară a lor, dar şi m acest caz pot exista inconveniente: dacă se calcă pe armaturi intre distantieri acestea se deformează lipindu-se de cofraj, ceea ce nu alee tează rezistenţa plăcii, dar nemaiexistînd stratul de beton de acope rire, aceasta poate duce la corodarea armăturilor şi la apariţia unor pete pe tavanul încăperilor. De’ aceea se recomanda sa se aşeze provizoriu dulapi pe care să se circule.                                         .

Pe armăturile plăcilor nu trebuie călcat şi m special este pe­riculos să fie călcate armăturile de la partea superioara.

Cazul cel mai grav este al plăcilor în consola de    balcoane, la care călcarea. armăturilor de rezistenţa de la partea su perioară are ca efect cedarea plăcii imediat după decofrare.

O primă ocazie pentru deformarea armaturilor plăcilor apare ia montarea podinilor pentru circulaţia tomberoanelor şi pentru turna­rea betoanelor. După terminarea montării podinilor trebuie revizuite armăturile şi distanţierii şi orice deficienţe apărute, trebuie remediate înainte de începerea betonării.

A doua ocazie de deformare a armaturilor este in timpul turnari si compactării betonului. Cu totul contraindicata dm acest punct de vedere este turnarea directă a betonului din benele cu fun mo i sau din benele basculante, pe o placa armata cu bare. subţiri, descarcarea bruscă a unei cantităţi mari de beton (1—2 t) peste armăturile de la partea superioară a plăcii produce aproape întotdeauna defor­marea acestora.

Pentru întinderea betonului şi pentru compactarea lui adesea be­toniştii trebuie să calce şi pe beton şi deci şi pe armături. Dacă în acest timp unele din bare sînt deformate, betoniştii sînt obligaţi să le îndrepte imediat. Se vede că de conştiinciozitatea betoniştilor de­pinde în mare măsură rezistenţa construcţiei, pentru că defectele re­zultate din deformarea armăturilor în timpul betonării, nu mai pot fi nici detectate şi nici remediate ulterior.

O altă sarcină pe care o au betoniştii este să verifice dacă cofra­jele plăcii şi ale grinzilor sînt bine încheiate, astfel încît să nu se pro­ducă scurgeri de lapte de ciment prin rosturile dintre scînduri şi dacă popii de susţinere ai plăcii şi grinzilor sînt bine împănaţi pen­tru ca sub greutatea betonului să nu se deformeze cofrajele, aceasta cu atît mai mult cu cît astfel de deficienţe nu mai pot fi remediate ulterior.

Ultima grijă pe care trebuie să o aibă betoniştii înainte de a în­cepe turnarea este să cureţe perfect cofrajele de orice murdării, aş- . chii de lemn etc. şi să le ude abundent cu apă, pentru că în caz con­trar lemnul uscat absoarbe apa din beton, slăbindu-i rezistenţa.

Betonarea şi compactarea plăcilor. Betonul se întinde, turninandu-se în placă şi în grinzi. Grosimea stratului de beton de pe placă’ trebuie să fie puţin mai mare decît grosimea finală a plăcii, pentru că, prin vibrare, el se tasează.

Dacă plăcile sînt mai groase, vibrarea se face cu vibratoare de interior, care sînt indicate şi pentru vibrarea betonului din grinzi şi stîlpi. Dacă plăcile sînt subţiri (6—7 cm) vibrarea se face cu plăci vi­brante.

Pentru ca grosimea plăcii să rezulte cît cea prevăzută în proiect, pe cofraje se fixează căluşi (şipci reper, aşezate pe picioruşe, avind înălţimea totală cît cea prevăzută în proiect pentru placă).

Pentru realizarea stratului de acoperire cu beton a armăturilor,, pe unele şantiere se obişnuieşte ca betoniştii să ridice şi să scuture armăturile. Acest procedeu este greşit şi trebuie interzis, pentru că. armăturile pot fi ridicate uneori prea mult, alteori prea puţin, în, primul caz rezistenţa elementului este mai mică, în al 2-lea acoperi­rea cu beton rezultă insuficientă. Singura metodă corectă este cea. cu folosirea distanţierilor de beton, sau din masă plastică (purici).

Dacă compactarea betonului se face cu placă vibrantă, este ne­cesar ca aceasta să fie astfel mutată încît să acopere puţin şi din su­prafaţa vibrată înainte (fig. 51) — pasul de mutare al plăcii vibra­toare fiind 1,4 R.

Este preferabil ca vibrarea grinzilor să fie făcută cu vibratoare de interior, în lipsa acestora grinzile se pot vibra cu vibratoare de cofraj, iar placa cu plăci vibrante Dacă se folosesc vibratoare de interior, compactarea betonului se face în straturi cu grosimea în funcţie de raza de acţiune a buteliei folosite. Dacă armăturile sînt rare se folosesc butelii mari, dacă sînt„ mai dese — butelia mică, sau chiar lancea.     ^ _

La folosirea vibratoarelor de cofraj, la grinzile cu înălţimea pînă la 50 cm, vibratoarele se fixează la 2/3 din înălţimea grinzii, măsurată de la fundul cofrajului. Pe măsura betonării, vibratoarele se mută în lungul cofrajului, în sensul betonării, cu distanţe determinate pe bază de încercări ca betonul să rezulte compactat şi omogen în toată masa lui.

In cazul în care armăturile sînt atît de dese, încît nici butelia mică, nici lancea nu intră între ele, compactarea betonului se face cu vibra­toare de cofraj şi vibratoare de suprafaţă.

La betonarea centurilor, pentru a se realiza o legătură cît rnai bună între beton şi zidărie trebuie luate următoarele măsuri:

Ultimul rînd de cărămidă, de sub centură, nu se acoperă cu mortar

Suprafaţa de zidărie peste care se va turna betonul se curăţă şi se udă bine, pentru ca apa din betonul proaspăt să nu fie absorbită de cărămidă

Betonul din centuri se toarnă şi se compactează odată cu betonul din planseu