Fundatii continue pentru ziduri

Adancimea de fundare tre­buie să fie mai mare decat cea obişnuită (1,00—1,20 m pentru adîn­cimea de îngheţ) şi anume minimum 1,50 m, putînd merge şi sub 1,0m — pentru a se evita zona variaţiilor mari de umiditate.

Sapăturile de fundaţie pentru pereţii exteriori se fac cu 40—50 cm mai late decît ale fundaţiilor respective (spre exterior — fig. 141).

Sub talpa fundaţiei se prevede un strat de circa 5 om din nisip grăunţos, curat, pentru ca fundaţia să nu fie antrenată de o even­tuală mişcare a pămîntului.

Pentru preluarea eventualelor eforturi de întindere care ar putea apare, se prevăd două centuri din beton armat la partea infe­rioară a fundaţiei şi peste soclul construcţiei, cu următoarele carac­teristici: înălţimea centurilor 10—20 cm; beton marca B 100; armare din 4—8 bare 0 12—16 mm; etrieri 0 6 mm la 20—30 cm dis­tanţă.

în săpătura de fundaţie, spre exterior, se montează un panou de cofraj, apoi, deasupra nisipului, pe distanţieri ca să rămînă un strat de beton de acoperire de grosimea indicată în proiect, se montează carcasa de armătură a centurii; se are grijă ca şi spre pămînt şi ^sP^re_ panoul de cofraj să se păstreze distanţa corespunzătoare stra­tului de beton de acoperire. Distanţierii trebuie să fie din beton fixaţi de armături şi nu din oţel-beton.

Betonul din centură se toarnă într-un singur strat şi se com­pactează în mod obişnuit prin vibrare.

La partea superioară betonul nu se netezeşte cu mistria, ci se lasă grăunţos sau chiar se fac striuri cu mistria pentru a se realiza o bună legătură cu betonul simplu de deasupra.

Betonul simplu de marcă B 150 se toarnă între cofrag şi pămînt în straturi de circa 30 cm grosime şi se compactează prin batere cu maiul sau cu vibratoare de interior.

Betonul soclului, care poate fi tot de marcă B 150 dacă este pre­văzută tencuială hidrofugă spre exterior — sau de minimum B 200 dacă rămîne aparent, se toarnă în cofraj e în aceleaşi condiţii ca si betonul fundaţiei.

Peste betonul soclului se montează armătura centurii superioare’ cu distanţieri spre cele două laturi pentru realizarea stratului de acoperire — cu altă dimensiune (mai mică) decît la centura infe­rioară, din pămînt. Turnarea şi compactarea betonului se face la fel ca la centura inferioară.

După decofrarea betonului, pe grosimea de 40—50 cm, pînă la marginea săpăturii, spaţiul respectiv se umple cu pămînt stabilizat. Pămîntul stabilizat se realizează amestecînd pămîntul argilos local cu nisip în proporţie de circa 40% din greutatea pămîntului. înainte de amestecare, pămîntul trebuie fărîmiţat  aceasta se realizează întinzînd pămîntul pe suprafaţa terenului, udîndu-1 si sfărîmîndu-l prin  batere cu maiul. Umplerea spaţiului din faţa fundaţiei cu pămînt stabilizat se face în straturi de cîte 20 cm,’bătute bine cu maiul.

O problemă foarte importantă este îndepărtarea de fundaţii a apelor din precipitaţii. Evacuarea apelor de pe acoperiş se face folo­sind burlane şi rigole special prevăzute pentru aceasta. Trotuarul trebuie făcut cu pantă de 4—-5% ; el se aşază pe un strat de 15—20 cm de pămînt stabilizat, terminat la margine cu un pinten de circa 20X40 cm.

Betonul turnat în trotuar se compactează cu îngrijire, faţa se scliviseşte şi se rolează pentru a fi cit mai impermeabilă; dacă trotuarul se face din plăci prefabricate, rosturile dintre ele se umplu cu un mastic de bitum între trotuar şi betonul soclului se lasă un spaţiu care se umple de asemenea cu mastic de bitum pentru ca prin rostul dintre tro­tuar şi soclu să nu poată să pătrundă apa.

De obicei, în proiect sînt indicate măsurile care trebuie luate în timpul execuţiei; în orice caz trebuie respectate următoarele:

Suprafaţa terenului pe care urmează a fi construit se curăţă bine şi se nivelează înainte de începerea săpăturilor, astfel încît să nu permită stagnarea apelor de ploaie înainte de începerea execuţiei fundaţiilor, fundul săpăturii se  udă mereu, mai ales în zilele călduroase, pentru a fi men­ţinut în stare umedă, fără a se produce înnoroirea pămîntului

Turnarea betonului trebuie să se facă cît mai repede după terminarea săpăturilor pentru ca să nu se reducă umiditatea naturală a pamantului