1. Elemente de construcţie «case la  roşu»

Prin costructia  «la  rosu» se înţelege acea clădire avînd executate numai zidurile, planşeele şi acoperişul, nefiind finisată (denumirea «la  rosu» vine de la culoarea zidăriei netencuite). Principalele elemente de construcţie « la roşu» sunt:

Fundaţiile. Acestea constituie suportul clădirii, servind la transmiterea sarcinilor acesteia pe teren. Terenul pe care se aşază fundaţia se numeşte teren de fundaţie.

Fundaţiile se execută de obicei din beton simplu sau armat.

Forma fundaţiilor, materialele din care se execută şi felul execuţiei depind de natura terenului, de greutatea şi de natura construcţiei.

Pereţii portanţi (de rezistenţă). Aceştia se spri­jină pe fundaţii şi susţin la rîndul lor toate elementele de construcţie ale clădirii. Pereţii se execută din zidărie de cărămidă, piatră, blocuri de beton, panouri de beton armat, din zidărie mixtă de cărămidă si beton sau din beton turnat în cofraje.

Scheletul de rezistenţă. Acesta poate fi de lemn, beton armat sau oţel.

Scheletul de lemn este alcătuit din grinzi orizontale (cea de jos, talpa-, cea de sus, cosoroaba) şi stalpi verticali (popi), elemente întărite cu piese înclinate (contrafişe sau contravantuiri). Piesele de lemn se fixează între ele prin cuie, scoabe sau buloane. La locurile de întîlnire, ele se îmbină în diferite moduri.

Scheletul metalic constă din grinzi de oţel avînd diverse profite, legate între ele cu nituri şi buloane sau prin sudură.

Scheletul de beton armat se execută din beton cu armătură de oţel. El este alcătuit din stîlpi şi grinzi, care formează cadre. Intre cadre se execută pereţi de umplutură sau despărţitori. Betonul se toarnă în cofraje.

P lanşeele. Acestea se execută deasupra fiecărui cat; ele despart caturile între ele. Planşeele se reazemă pe zidurile de rezis­tenţă sau pe scheletul construcţiei. Ele se execută din lemn, beton armat, grinzi metalice, bolţi de cărămidă etc.

Planşeele de lemn sunt alcătuite din grinzi rezemate pe elementele de rezistenţă. Deasupra lor se montează pardoselile (în mod obişnuit duşumele, parchet etc.), iar dedesubt se execută tavanul (plăci, scînduri şi tencuială pe şipci, trestie etc.). Pentru izolarea de frig sau de zgomot, între grinzi se execută umpluturi din moloz uscat pe o astereală de scînduri.

Planşeele de beton armat se reazemă pe ziduri sau pe scheletul de beton armat ori metalic, formînd de obicei corp comun cu stîlpii şi grinzile acestuia.                                 _

Planşeele metalice se execută din grinzi de oţel. Spaţiul dintre grinzi se poate umple cu plăci de beton armat, cu boltişoare de cărămidă, cu beton etc.

Pereţii despărţitori. Aceştia se sprijină pe scheletul construcţiei, pe grinzile planşeelor sau direct pe placa acestora. Ei servesc la despărţirea încăperilor şi se execută din zidărie de cărămidă, blocuri de beton uşor, plăci prefabricate, schelet de lemn etc.

în pereţi — atat în cei portanţi, cît şi în cei despărţitori — se prevăd golurile necesare pentru uşi şi ferestre. Pentru susţinerea zidăriei de deasupra golurilor se montează grinzi de lemn, oţel sau beton armat, numite buiandrugi, sau se execută arce de cărămidă.

In zidăria golurilor se montează ghermele de lemn care servesc la fixarea tîmplăriei (uşi, ferestre).

Coşurile de fum şi ventilaţiile. Acestea se execută în grosimea zidăriei sau alături de aceasta (la pereţii despărţitori) şi au scopul de a îndepărta fumul şi gazele provenite din ardere (coşurile de fum) sau de a aerisi clădirea (ventilaţiile). Izolaţiile. Acestea pot fi de mai multe feluri:

Izolaţiile hidrofuge au scopul de a apăra clădirea împotriva acţiunii distrugătoare a umezelii (fig. 3).       ‘

Pentru a împiedica pătrunderea în zidărie a umezelii din pămînt, se execută izolaţii orizontale, alcătuite din unul sau mai multe straturi impermeabile (bitum, carton asfaltat etc.) aşezate pe fundaţiile zidurilor, între beton şi zidărie.

Pentru a împiedica pătrunderea în subsoluri şi pivniţe a umezelii prin pereţi, pe aceştia se aplică izolaţii verticale, alcătuite din straturi impermeabile lipite de pereţi.

Deasupra teraselor şi a balcoanelor se execută de asemenea izolaţii hidrofuge, aşezate pe planşeu şi peste care se montează apoi pardoseala.                   ’

 Izolaţiile termice apără clădirea împotriva căldurii şi a frigului. Ele se execută din diferite materiale: vată de sticlă, vată minerală, plăci de stabilit sau de stufit, plută etc.             ^

Izolaţiile fonice opresc pătrunderea zgomotului dintr-o încăpere în alta sau de la exterior în clădire. Ele se execută obişnuit din aceleaşi materiale ca şi izolaţiile termice.

Scările. Acestea servesc pentru circulaţia între caturi . Ele sînt alcătuite din trepte, contratrepte, podeşte, vanguri şi balustradă cu mină curentă.

Acoperişul. Acesta este aşezat peste ultimul etaj al clădirii şi este alcătuit din învelitoare şi din suportul acesteia.

învelitoarea este formată dintr-un material hidroizolant (ţigle, olane, tablă, plăci de azbociment etc.).

Suportul învelitorii este alcătuit dintr-un schelet numit şarpantă. De obicei şarpanta se execută din lemn şi este formată din ferme  sau din scaune. Uneori şarpanta se execută din prefabricate de beton armat sau din piese de oţel.

între ferme se aşază grinzi numite pane, peste care se montează căpriorii. Pe căpriori se bat scînduri, formînd astereala, peste care se fixează învelitoarea.

învelitoarea se poate executa din diferite materiale. Cea mai simplă învelitoare este aceea din carton asfaltat bătut pe astereala. Uneori, peste primul strat de carton se lipeşte cu bitum un al doilea strat, fixîndu-se şi cu şipci, pentru a nu fi desfăcut de vînt. învelitoarea de carton asfaltat se aplică şi direct pe acoperişuri de beton, la clădiri industriale, garaje etc.

O învelitoare uşoară şi rezistentă este aceea din plăci de azbo­ciment (plane sau ondulate) aşezate pe şipci.

Invelitorile de ţigle sau olane sînt cele mai obişnuite. Cele de ţigle se pot executa şi fără astereală, ţiglele aşezîndu-se în acest caz pe şipci bătute pe căpriori.

La construcţiile agricole se execută şi învelitori din şiţă sau şindrilă, stuf, paie etc.

Porţiunea acoperişului ieşită în afara liniei faţadei se numeşte streaşină; aceasta are rolul de a apăra faţada contra ploilor.

Apa care se scurge de pe învelitoare se adună în jgheaburi (de tablă) montate în general la marginea streşinilor, apoi se scurge prin burlane (de tablă) pînă la trotuar, de unde trece în rigole sau direct la canalizare.

Pentru ieşirea din pod pe acoperiş se execută tabacheri, alcătuite din rame cu capac, prevăzute cu geam, pentru luminarea podului.

La acoperişurile de ţigle, ieşirea din pod se face prin lucarne, executate din lemn şi prevăzute cu ferestre.