Fundaţii pe loessuri

Unul din terenurile care dau cele mai mari neplăceri din punctul de vedere al fundaţiilor este pămîntul sensibil la înmuire — care sub greutatea proprie sau sub acţiunea încărcărilor date de fundaţii, se tasează suplimentar în urma umezirii. Tasarea suplimentară datorită umezirii pămîntului sub acţiunea infiltrării apelor de la suprafaţă, din instalaţii defecte etc., poate fi mult mai mare decît tasarea sub încărcarea construcţiei în terenul cu umiditate naturală.

între terenurile sensibile la înmuiere, loessurile şi pămînturile loessoide, ocupă un loc predominant în ţara noastră. Aceste pămîn- turi sînt denumite şi macroporice, din cauză că în structura lor există canale ou secţiune aproape circulară, vizibile cu ochiul liber, prin care apa circulă foarte uşor şi produce înmuierea lor. Astfel de terenuri există la noi în Moldova, Dobrogea, sudul Olteniei şi Munteniei şi pe o porţiune între Timişoara şi Arad.

La clădiri fundate pe astfel de terenuri, la care s-a produs ume- zirea pămîntului, se pot aştepta tasări, deplasări sau rotiri ale clădi­rilor, în unele cazuri chiar de peste 1,00 m.

Pentru fundarea clădirilor pe astfel de terenuri se folosesc atît fundaţii de suprafaţă, continue, cît şi fundaţii pe piloţi.

Fundaţiile continue pentru ziduri trebuie astfel realizate, încît construcţia în ansamblu să poată prelua eforturile care rezultă din posibilitatea unor tasări diferite în lungul lor. Pentru aceasta, fun­daţiile se alcătuiesc  avînd două centuri, una la partea superioară şi alta la cea inferioară a lor.

La construcţiile fără subsol  în fundul gropii de fun­daţie se toarnă un strat de beton de egalizare B 35, de 5—10 cm grosime, care se compactează prin batere cu maiul. Peste acest strat se montează o carcasă de armătură pentru centura inferioară, alcă­tuită din 4—8 bare 0 12 … 16 mm (conform detaliului din proiect) şi cu etrieri 0 6 mm, dispuşi la 20—30 cm distanţă. înălţimea cen­turii se face de 15—20 cm. Betonul de marcă B 100 se toarnă şi se compactează prin vibrare.

Peste centura de beton armat se toarnă fundaţia propriu-zisă pînă la înălţimea terenului, din beton simplu B 75, direct în pă- mînt în straturi de circa 30 cm; compactarea se face prin batere cu maiul sau prin vibrare.

Soclul clădirii se face din beton simplu turnat în cofraje. Marca betonului poate fi B 75 — dacă soclul se protejează prin tencuire şi minumum B 100 — dacă betonul rămîne neprotejat. Turnarea şi compactarea betonului se face la fel ca la betonul de fundaţie.

Peste soclu se toarnă a doua centură clin beton armat cu aceeaşi armătură şi aceeaşi marcă de beton ca şi prima centură. Compacta­rea betonului se face în mod obişnuit prin vibrare.

Pentru  realizarea conlucrării între cele două centuri şi betoanele din fundaţie şi soclu, este foarte important ca la fiecare întrerupere de betonare, betonul vechi să nu fie netezit, ci lăsat zgrunţuros şi imediat înainte de reînceperea betonării, betonul vechi să fie bine udat şi spălat, astfel încît să se realizeze o aderenţă cît mai bună între toate straturile de beton.

In acelaşi mod se procedează şi la clădirile cu subsol  cu deosebirea că centura superioară este chiar centura planşeului, iar marca betonului este aceeaşi cu cea a planşeului (minimum B 150)