Fundatii pe terenuri contractile

Prin pămînturi cu contracţii mari se înţeleg unele pămînturi argiloase negre, răspîndite pe teritorii întinse (Australia, Africa de Sud, Etiopia, U.R.S.S., România ete.), care la variaţiile de umiditate prezintă variaţii însemnate de volum — umflare la umezire şi contracţie la uscare.

Din cauza acestor variaţii de volum se produce fisurarea funda­ţiilor, a pereţilor construcţiilor, a îmbrăcăminţilor de drumuri etc.

Problemele care se pun în realizarea fundaţiilor pe aceste tere­nuri sînt: identificarea pămînturilor respective şi alcătuirea potri­vită a fundaţiilor.

Identificarea pămînturilor cu contracţii mari. Studiile pentru identificarea pămînturilor cu contracţii mari cuprind: cercetări de teren şi cercetări de laborator. Cercetările de teren cuprind obser­vaţii asupra comportării construcţiilor din zona studiată şi obser­vaţii asupra terenului.

1)  Observaţii asupra comportării construcţiilor: în primul rînd se observă gradul de avariere a construcţiilor din zonă, care sînt de două forme:

Degradări la corpul principal al construcţiei şi anume fisuri care pornesc din fundaţii, fisuri oblice în ziduri, făcînd cu orizontala un unghi de circa 45°. Aceste fisuri se închid, în perioadele umede şi se măresc în perioadele secetoase;

Degradări dintre corpul principal al clădirii şi anexe, care constau în desprinderea scărilor de construcţie, desprin­derea trotuarelor şi desprinderea corpului principal de clădirile anexe.

2)  Observaţii asupra  terenului. Semnele care indică existenta acestor pămînturi sînt:

Teren din suprafeţe plane, predispus la formarea de bălţi din cauza permeabilităţii reduse a acestor pămînturi.

In lunile secetoase pămîntul prezintă o reţea de crăpături de formă poligonală, cu deschideri mari, între 5 şi 10 cm; adîncimea crăpăturilor poate atinge şi chiar depăşi 2,00 m.  In lunile umede crăpăturile se îngustează.